O doza de nebunie

Spune-mi ca sunt nebuna, spune-mi ca gresesc. Spune-mi a nu stiu cata oara ca te mint, ca nu ma crezi. Reprosaza-mi superficialitatea, arata-mi ca unui copil pe o foaie drumul catre fericire. Nu il voi intelege, nu voi vrea.
In mintea mea se zbate ceva, ceva ce nici eu nu inteleg. Vreau ceva si nu reusesc sa imi dau seama. E ceva ce tin intemnitat de mult, ceva secret, ca doi amanti pierduti prin asternuturi vinovate. Acum ma privesti cu mila, nu mai stii ce sa crezi, nici eu nu stiu, si ti-am mai spus asta. Sunt ca o carte cu ghicitori, nici macar eu nu sunt in stare sa la dezleg. Si e greu, e greu sa stai ascuns intr-o crusta, fara sa stii motivul pentru care te ascunzi.
Am facut multe greseli, am ranit mai mult decat am fost ranita, am dezamagit multi ameni, incepand cu mine. Cateodata ma urasc, cateodata as vrea sa fiu alta, sa foi o persoana mai buna, mai intelegatoare, mai putin vanitoasa. Imi repet mereu ca nu mai trebuie sa fac ceva, dar fac acel ceva la nesfarsit, fara sa fiu capabila de a invata din propriile greseli. Poate ca sunt un om care incearca sa se regaseasca, sau poate ca inca ma caut. Trabuie sa ma inteleg, pe mine, ca nu mai ranesc oamenii din jurul meu, sa nu mai fac gafe.
Oare nu gresesc cautand perfectiunea? Imi fac procese de constiinta, ma gandesc uneori ca sunt cel mai rau om de pe Pamant. Poate ca ma insel, cine stie, da imi e greu sa imi iert greselile, ma gandesc in fel si chip cum sa le indrept, si mi se pare ca orice as face nu merit iertarea nimanui.
Poate ca sunt putin nebuna….

Obsedata de blogging?!?

71%How Addicted to Blogging Are You?

Mingle² - Online Dating