Hai vino iar in scoala noastra…

Liceul meu este unul norma, ca toate celelalte licee inscrisee pe harta. Are de toate, banci si scaune, catedre, geamuri (termopan, le-au schimbat anu’ trecut) si ghivece cu flori pe la ferestre. Dar ceea ce face din liceul meu unul special sunt oamenii dintr-nsul, niste oameni foarte speciali si interesanti. O sa incep cu aia de fac numar majoritar, elevii, sunt cu totii care mai de care mai destepti, mai cu telefoane care zumzaie fericite a manele si expresii de duh ca “Bagami’ash p***a”, expresie auzita foarte frecvent si la elevii care nu o poseda respectivul organ. Dar azi nu vreau sa ii barfesc prea mult p’astia micii, nu, pentru ca, vreau nu vreau fac si eu parte din elevi, asa ca, ii las in pace, altadata despre ei. Azi va povestesc despre bibliotecara noastra draga, o fiinta interesanta daca e s-o judeci dupa faptul ca are intotdeauna ingrozitor de multa treaba de facut, si cand ti-e lumea mai draga, biblioteca e incuiata. Alteori, te duci la ea, ii spui frumos, ca un/o eleva civilizat/a care esti “Sarumana” si ii ceri: “Dati-mi si mie de Dostoievski” se uita la tine ca si cum “Wtf? Parca copii in ziua de azi nu mai citeau” si iti raspunde: “Mai, am literatura rusa pe nu stiu unde, e greu sa ajung la ea, ca am bagat-o acolo ca nu mi sa mai cerut” Aaaaaa, asa deci sta treaba, nu sa mai cerut, pai cum mama naibii nu sa mai cerut literatura rusa daca eu de un an de zile te frec la melodie sa mi-l dai pe Dostoievski sa il citesc? Sau pe Tolstoi, sau pe Bulgakov etc.
Un alt personaj interesant e profu de istorie, de el nu o sa zic prea multe chestii naspa, decat ca nu prea inteleg ce imi preda. I rest, ca om, e o mare onoare sa il cunosti pt. ca are o cultura impresionanta, a citit o gramada de chestii din toate domeniile. E genul de om pe care, orice l-ai intreba stie sa iti raspunda. Azi ne-am strecurat ca sarpele pe langa ora de istorie, a intrat profu in clasa, sa asezat tacticos la catedra si a zic ca asculta. A ridicat o colega in picioare, a trancanit aia vreun sfert de ora pana a venit vorba de China, si despre izolarea ei intinsa pe cateva secole. Si sa pus profu nostru pe povestit, si de la China a juns la cinematografie, de la cinematografie la Sergiu Nicolaescu si Roman Polanski (regizori din tari comuniste care au facut specializare in S.U.A.;primul s-a intors in tara, respectiv Roamnia, celalt a ramas acolo si, normal, i-a mers mai bine). In orice caz, am aflat o groaza de chestii de la el, care nu tinea-u neeaparat de istorie, mai degraba de alte domenii, dar a fost interesant pt. cine a stat sa il asculte.
Eh, cam atat pentru ziua de azi. Revin;)