Pata mea

Mi-am patat singura bluza alba cu vin rosu, si pata nu sa mai sters niciodata. Am ascultat vantul si m-am jucat cu focul. Sunt eu, o spun a nu stiu cat-a oara, am fost si m-am intors si am sa plec iar, cufundata in aceleasi vesminte patate de licoarea pacatului. Am plans de nervi, si pata nu sa curatat nici cu Vanish, dar am continuat sa port bluza mea. Incepuse chiar sa imi placa privirile furise aruncate de oameni spre pata mea sangerie de pe bluza, era pata mea, intr-adevar, cu o forma unica si cu un gust dulce-acrisor. Era vin, vin din cupa nenorocirilor abatute asupra omului.
Mi-am intors privirea si am zarit ochi speriati urmarindu-mi umbra prin noapte, eram eu, fantoma trecutului imbracata in straie patate, aceeasi bluza patata ce pastra amintirea licorii sacre din care am baut candva. “Vinul rosu pateaza”, imi spunea mama, “ai grija cum il bei, sa nu te calicesti” . Dar eu, copil prostut la vremea aceea, am baut cu pofta si am dat pe mine. Si am patat, singura mea bluza alba. Acum nu-mi mai place vinul, nu-mi place nici sangele si nici culoarea lui, nu-mi place gustul sangelui ce mi se prelinge pe buze uneori.
Sunt un copil…oare? Oare inocenta mea se afla intr-o bluza alba? Ce-ar vrea sa-nsemne asta? Poate nimic, si-o iau de la capat, cu teoria nimicului rasfrant pe picioare incaltate in tocuri desfranate. Eu nu mai cred in nimic, nimicul e singurul meu scop, nu vreau sa sper si nu mai vreau sa caut, caci bluza mea patata e mereu inaintea mea. Oamenii, oamenii sunt niste fiare insetate de sange, si judeca fara sa gandeasca ce e dincolo de o biata pata rosie pe o bluza alba. “E pata mea, si mi-o asum”, as vrea sa le strig in fata, sa stie, ca daca m-am patat o data cu vin, nu inseamna ca sunt o impiedicata si ca mereu ma voi pata. Sunt doar un copil, inocenta nu sta intr-o bluza alba, imaculata, inocenta nu e o reclama proasta la clor, si nici o sticla de Vanish pentru rufele colorate. Daca in ziua aceea as fi purtat o bluza ros….pata s-ar fi estompat cu siguranta….si totusi, e pata mea si mi-o asum….e pata mea