Cand eram mica imi doream sa crsc, acum mi-as dori sa fiu in postura d embrion, sau, dece nu, de spermatozoid si ovul, sa nu am habar nici macar de posibila mea eistenta. Acum, imi doresc sa ma inghita pamantul si toate grijile sa dispara, sa dispara panica si dificultaile, sa dispara teama de esec, sa ramana doar fetita tunsa baieteste care isi doreste par lung. Atat imi doresc de la viata in momentul asta. Dar este o dorinta imposibil de realizat, timpul este ireversibil, si s-a scurs prea mult, si se va mai scurge…
Fantasme ale vietii mele viitoare ma bantuie ca pe un ucigas in serise care isi regreta rimele, imi regret neputinta de a sti ce se va petrce cu mine, incotro ma vor purta pasii? Esec, afirmare, blazare, mediocritate? Pana unde poate duce tensiunea?….Tensiunea….de aum este clar, tensiunea a inceput, linistea mortus est, vivat tensiunea. Pentru ca de acum incolo, un an jumate voi trai intr-o tensiune vecina cu cea a sinugigasilor, intrebar, asteptare, regret….am mai trecut prin asta si ma gandesc ca acum o sa trec de tri ori mai mult decat atunci. Examene….crize…..
Cnad eram mica viata se scurgea cu incetinitorul, frumos, fara nici o grija, doar cate-o disputa la scoala, cate-o nota proasta din cand in cand, ca nu suntem genii…..acum nu mai stiu ce sa mai fac, cum ar trebui sa ma comport de fapt ca sa multumesc pe toata lumea? Cu ce sa incep mai intai? Ma pierd in amanunte, dorm mai mult decat ar trebui, nu dau destula importanta curbei la 90 de grade spre care ma indrept vertiginor. Va trbui sa dau si Bac-ul, intr-o buna zi va trebui sa dau si Bac-ul, si chiar sa intru si la o fcultate, si va mai trebui, de asemenea sa ma fac fetita serioasa. sa nu mai supar pe nimeni, ca altfel nu mai merg la Bucuresti de Ziua Regelui si nici “shocolata” nu imi mai da “mamtzica. Da, ma simt ca un Goe cu pretentii de copil constiincios pe care toata lumea il apostrofeaza incontinuu sa faca ceea ce tebuie…ba nu, mai degraba un Anti-Goe, Goe era incurajat sa faca ce vrea el….ati prins ideea nu? Si daca nu ati prins-o nu e nici o problema, aveti de-a face cu un om disperat,in pragul colapsului psihologic.
Voi vedea eu….
Tags : colaps, emotii, examene, scoala, superficialitate
