Privea multimea pe sub sprancenele stufoase si privirea ii ardea in timp ce urmarea oamenii cu acea furie oarba de care sunt capabile numai sufletele profund ranite in adancul sufletului. Ar fi vrut sa tipe, sa elibereze acele frustrari ce ii rodeau atat de dureros maruntaiele. Totusi statea acolo, tintuit pe banca de piatra si privea spectacolul multimii indiferente, desfasurandu-se in fata ochilor sai. Femei si barbati, copii, adolescenti, figuri neunoscute pe care nu le va mai vedea niciodaa. O stia foarte bine, de fapt, nu isi dorea sa se mai intalneasca vreodata cu acei straini, de ce si-ar fi dorit asta, nu ii cunostea, nu le datora nimic, nu avea nici o legatura cu fetele acelea posomarate ce defilau in fata ochilor sai. Totusi ii privea pe fiecare in parte, ii studia particica cu particica, de parca fizionomia lor ar fi fost cu adevarat importanta pentru existenta lui. Nu era, in acel moment absolut nimic ce l-ar fi putut scoate din acea stare enervanta. Totul se datora oamenilor, celor cunoscuti, celor care il lasasera sa se scufunde in mocirla, celor care ii aceptasera decadenta.

Isi aprinse o tigara si trase din ea cu pofta, scutura fumul pe trotuar si il privi cum este luat de vant si descompus. Mai trase un fum, cu privirea pierduta si sopti in timp ce strivea capatul aprins al tigarii “duce-ti-va la dracu’ cu totii”. Se ridica si o porni furios catre casa. Deschise usa, o tranti de perete si incepu sa ii rascoleasca ei hainele. Le stranse pe toate in mijlocul casei si le dadu foc. “Te urasc”, tipa cat il tinea gura, in timp ce bucatile textile ardeau inaintea ochilor sai. “Te urasc”, si simti cum o lacrima fierbinte i se prelinge pe obraz.

Ce se intamplase de fapt? Si cand? Si de ce refuzase sa ii vorbeasca? Acum era prea tarziu, ea nu mai era, si el ramasese coplesit de singuratate, furios pe intreaga omenire, cu amintirea ei persistand in toate ungherele casei, cu parfumul ei inca gadilandu-i narile de fiecare data cand isi punea capul pe perna si incerca sa adoarma. Devenise un om al amintirilor, si asta nu o stia nici el cui o datoreaza, stia doar ca viata lui se sfarsea undeva aici…

Tags : furie
Categories : Aberatii