Fac supa

Ce-mi  veni mie in seara asta, acum vreo 20  de minute mai exact, ca ar merge o supa degeaba asa, doi cartofi, o ceapa si apa, stiti voi, reteta de spital. Zis si facut, ma duc la bucatarie, curat cartofii, curat ceapa, pun apa intr-o oala si ingredientele, niste vegeta (de fapt maggy secretul gustului, dar n-are importanta, daca primele condimente cu extra-gust aparute dupa revolutie se numeau vegeta, si le folosea toata lumea, asa se numesc toate derivatele, deci vegeta sa fie), ulei si morcov amestecat cu telina. Dau drumul la foc si plec in casa, dau mesaj la boy-friend, ca sa ma laud ca “fac supaaaaaa!”, si ma intorc dupa 5 minute in bucatarie. Acolo, mamaia. Se uita la mine, ma uit la ea. In final zice: “Faci supa?”

Eu: “Da, fac, sa nu imi umblii la ea, ca vreau sa o fac cum vreau eu!

Mamaia: “Bine! Auzi, da nu pui si niste taitei?

Eu: “Nu, nu imi plac taieteii”

Mamaia:” Da nu pui de niste galuste, ca iese mai buna!”

Eu: “Nu dom’ne, ca la spital vreau sa fie!”

Mamaia tace.

Plec in casa.

Ma intorc dupa cinci minute, mamaia, tot acolo. Ma uit la ea, se uita la mine, ma duc la supa, amestec acolo ce amestec. “Auzi, da nu trebuia sa fie gata pana acum?”
Mamaia se uita la mine si incepe sa rada…generatia cartofi prajiti, eu sunt aia!

In concluzie, da, fac supa, e mare filosofie pentru mine!

Revin cu poze