Un porumbel firav ratacit pe o creanga de cires…imagini pierdute ale unei zile aproape amutita de frigul ploii iuti…Ravasirea frunzelor pe o aripa a vantului sosit din departari necunoscute…Adierea unui trandafir ofilit…

Privirile nelinistite ale porumbelului care s-a mutat pe gard,indreptate uneori si spre mine ma fac fericita…Piciorusele lui abia sustinute pe crengile leganate ale marului…acum a atipit ,ascuns la adapostul celor cateva frunze mai rezistente…

Suprapunerea culorilor de pe cer apartin inca toamnei si sunetul chitarii ma conduce intr-o tarzie dupa-amiaza de noiembrie…

Rosul pal al liniei orizontului reflectat in ochii norilor grabiti,dintotdeauna schimbatori,iau forme diverse in imaginatia mea…A aparut si luceafarul boltit pe seninul de sticla…el luceste pana la apusul lunii…

Mi-e greu sa ma concentrez…pendulez…Nu vad ce scriu, dar ce conteaza? Ma bazez pe butoane, pe roboti de neinlocuit… Aprecierea lucrurilor marunte de afara,crengiile care isi intind bratele spre mine,soarele care de vreo jumatate de ora m-a parasit; oare se va intoarce maine?  De ce au plans norii? Au plans u8ltima zi de primavara, au plans durerea si regreta ca nu vor mai ploua peste lalele…

Doar porumbelul imi mai umple uratul in asteptarea unei nopti ce se vrea linistite…Porumbelul a fost alaturi de mine, privindu-ma din departare, porumbelul, de-acum,  a zburat…

Tags : butoane, nopti, porumbel
Categories : Uncategorized, lavinia