-
După ani şi ani
Posted on July 4th, 2010 5 commentsŞtiţi melodia de la Compact, “După ani şi ani, mă voi întoarce/După ani şi ani, sigur voi veni”… cam asta simt acum, simt că mă voi întoarce într-o zi la sentimente mai bune legate de scris. De ce nu am mai publicat nimic? Nu ştiu, nu am mai avut chef. A fost un an greu pentru mine, contrar tuturor aşteptărilor, schimbările nu sunt atât de uşoare cum credeam la început. Dar sunt bine, am supravieţuit primului an de facultate, primelor două sesiuni şi acum… ei bine, pur şi simplu nu îmi vine a crede că s-a scurs un an de când am dat bac-ul. Timpul trece, dar îmi place să cred că în ciuda instabilităţii mele psihice din ultimul an, am mai crescut măcar puţin, că am mai adăugat câteva cărţi pe listă, câteva experienţe frumoase şi oameni de la care am avut ce învăţa. Pot spune acum, în vacanţă, în timp ce stau şi butonez pe blog-ul ăsta vechi şi cu o interfaţa mult prea complicată pentru mintea mea, că a fost un an (universitar) prolific pentru mine. Sper că al 2-lea să fie mai bun şi am încredere că nu voi fi dezamăgită.
Afară plouă, ochii mi se închid de oboseală, aud picături de ploaie izbindu-se violent de acoperiş… Iar plouă! Oare cât va mai ţine potopul ăsta sufocant? Parcă nu se mai termină odată, plouă, plouă ca-n Biblie şi simt cum mi se duce credinţa cu fiecare picătură de ploaie scursă din nori. Devin atee? Sau poate că în străfunduri asta am fost mereu, nu ştiu… Citesc despre asta într-o carte, despre problema ateilor şi a celor mult prea îndoctrinaţi de religie… în Karsul lui Pamuk ninge însă… mă lupt cu cu senzaţia sufocantă ce mi-o transmite potopul de afară, sunt un Ka feminin ce-şi duce viaţa prin băltoacele dintr-un orăşel de provincie uitat de lume. Mai suntem oare un orăşel de provincie uitat de lume? Poate că nu…
În orice caz, cochetez cu ideea desfiinţării blogului, nu îi mai văd rostul având în vedere că nu prea mai scriu, că nu mai consider valoroase poastarile anterioare şi mai ales că exerciţiul de imaginaţie propus de blog nu mă mai atrage (plus de asta, tricoul cu “baloanedesapun.com” s-a cam decolorat:)). Deci, ce să fac până la urmă? Îl închid sau încerc să mai storc câteva picături de imaginaţie din creierul meu sucombat? Aştept păreri!
5 responses to “După ani şi ani”
-
Nuuuuu!!! Chiar daca ai pus melodia asta de rahat aici si chiar daca blogul tau era roz pana acum ceva vreme, chiar daca ma mai seaca mormanul de vase nespalate si faptul ca ma trimiti cu laptopul pe hol ca te deranjeaza zgomotul si imi incui usa de la intrare ca sa trebuiasca sa astept 7 ani sa-mi deschizi cand ma intorc de la bauta la 5 dimineata, chiar daca esti inacceptabil de dragalasa si cuddly si ma mai calci pe nervi cand faci misto de mine si ma pui sa fac ordine si sa frec chiuveta…. Gandeste-te doar ca dupa ani si ani, cand n-o sa mai fiu Colega-ta, o sa mai vreau sa aflu cate ceva de la tine si n-o sa mai am pe ce blog sa intru!!! C’moooon, don’t give up, Smoto!
-
eleveminent July 6th, 2010 at 16:04
imi mai arunc si eu lentile pe el . nu-l sterge ..
-
Incerca să mai storci câteva picături de imaginaţie, continua sau poate denumirea baloane de sapun are si o semnificatie si vrei sa o duci la bun sfarsit caci nici baloanele de sapun nu tin o vesnicie. Tu alegi!! Dar…
-
cred ca ar trebui sa scrii mai des. toata inteligenta si talentul tau la scris nu aveau cum sa se evapore instantaneu.sunt sigur ca poti posta lucruri chiar mai bune decat pana acum
-
never give up
Leave a reply
-
Colega-ta July 5th, 2010 at 09:36