Archive for the ‘Blogs & Sites’ Category

Ca de obicei cand recunosc spasita ca sufar de writer’s block (de lene adica, si da, imi place formula asta de writer’s block si o sa o folosesc pana va fac capul terci cu ea), ma apuca cheful de scris.Si o sa va impui capul in cele ce urmeaza cu aberatii si cu clisee greu de urmarit, dar voi o sa le cititi, de dragul vremurilor de mult apude, nu-i asa?

Deci, oficial sutem de vreo ora si ceva in ultima zi a anului 2009. Scartz! Asta a sunat cat de cliseistic posibil, stiu! Si stiu ca viata mea are nevoie de o mica organizare, de care nu am chef sa ma ocup acum, desi e sfarsit de an, nou inceput si-asa mai departe. Eu nu am nici un chef de asa ceva, prin urmare nu o sa ma ocup cu liste de do’s si don’t’s pentru anul care urmaeaza, pentru a da, ati ghicit, mi-e lene.

De ce m-am apucat sa scriu iar postul asta pe care prietenul meu il va cataloga drept mediocru? Pentru ca vreau, si pentru ca am vazut ca inca mai da cineva click-uri pe peagina mea si asteapta sa public niste aberatii aburite, am vazut ca ma si are pusa la loc de cinte la blogroll, wich is why Bet-Bee, noua albinutza a blogosferei lehliene (ca deja putem vorbi de asa ceva, nu?) poposeste in blogroll-ul lui moa. Deci, thanks, credeam ca nu ma mai citeste nimeni si ca am devenit absolut previzibila si neinteresanta. Sarumana si de trei ori ave, caci ai reusit sa-mi hranesti orgoliul nemasurat (mwahahaha) si sa imi umplii penele de mandrie, pentru vremurile, ce-i drept cam apuse ale vietii mele de blogger.

In alta ordine de idei, desi am zis ca nu fac liste si promisiuni pentru 2010, o sa spun totusi ca in anul care vine o sa incerc sa scriu mai des pe blog, si poate o sa reusesc sa imi achit si la timp domeniul, sa nu mai am probleme ca anul trecut.  Si asta nu e o promisiune (uite cum ma contrazic singura), eu cand fac promisiuni nu ma tin de cuvant (mi-e destul de greu sa le tin chiar si asa, dar totusi). Asadar si prin urmare, savurati dragi cititori autocritica ce si-o face subsemnata in acest umil si mediocru post care s-ar putea sa fie si ultimul pentru ca ma gandesc serios sa renunt (iar ma contrazic singura).Scartz!

Tags : , ,

Dimineata ma trezeste zdranganitul electric de chitara al lui Kurt, as vrea sa mai dorm, as vrea sa nu il mai aud, as vrea sa taca dracului odata, sa ma lase sa mai dorm un pic. M-am gandit ca daca imi pun un cantecel simatic sa ma trezeasca, o sa fiu bine dispusa toata ziua… De fapt, nu da niciodata roade, orice as incerca, nu reusesc sa ma trezesc cu drag, nu imi place si basta, urasc sa fiu trezita din somn, nu neaparat trezitul, ci ieea ca suna o chestie la capatul patului si imi tulbura somnul, as ma ucide, de fapt.

Total fara de legatura de ceea ce am scris mai sus, de fapt, poate cu foarte putina legatura, adica, da, azi m-am trezit de dimineata, nu m-a trezit Kurt Cobain, nu mi-a spus ca “Smells like teen spirit”, din contra, m-a trezit mama, sa mergem la plantat de pomi, pomuleti, mai bine zis (vorba Dianei). Deci da, azi am fost mai eco decat toata ecologia, am facut poze si am si filmat. Poze cred ca o sa pun, daca nu o sa imi fie lene, bineinteles, filmulete, nu promit nimic…

Mi-a placut foarte mult ideea, mi-a placut sa vad ca cineva ia initiativa si cand spun asta ma refer la  Laura Pascu si  Jhonson, ca se face ceva si aici, in locul asta uitat de lume unde timpul inca mai pare sa aiba rabdare cu noi, ca sa il citez pe Marin Preda :).

Au fost si cateva vedete, adica Cheloo de la Parazitii (si cainele lui super simpatic, care semana cu patrupedul din The Mask), Gheorghe Gheorghiu cel cu pletele in vant, si stiu ca mai trebuia sa vina si Cabral, care nu a mai aparut, din pacate, pentru ca tare mi-ar fi placut sa il cunosc.

Ceeea ce mi s-a parut extraordinar a fost faptul ca au venit foarte multi oameni, din toate zonele tarii, ca sa planteze un pom la Lehliu! Mi-a placut ca scoala si liceul s-au mobilizat si ei si au adus elevi in fiecare zi de cand a inceput programul (adica de Luni), ca primaria s-a implicat si chiar au fost acolo cu totii, s-au preocupat ca actiunea sa iasa bine,  si all in a nutshell, actiunea s-a desfasurat foarte frumos, si civiliat; parca ar incepe o noua era, sa zic asa, in care vezi cu adevarat ca oamenilor le pasa de viitorul copiilor lor, de viitorul planetei si al aerului pe care il respira zi de zi.

De dimineata chiar vorbeam cu mama, cata munca pentru a planta un pomisor, pentru a-l face sa “se prinda”, sa il vezi cum creste in atatia ani si in final este taiat in cateva minute si pus pe foc. E mare lucru, deci, ca se intampla genul asta de actiuni.In continuare, niste poze de la fata locului:

Mai multe gasiti si pe blogul Laurei Pascu www.prcafe.com de unde este “furata” si ultima fotografie, pentru ca eu nu aveam nici una cu organizatorii! :)

Tags : , , ,

In primul rand vreau sa va anunt ca am rezolvat cu blogul, thank god, si inca destul de usor, ca sa nu mai zic ca am primit o gramada de oferte, din care zic eu, am ales-o pe cea mai buna. Am hotarat sa cumpar hostingul, pentru serviciile platite sunt mult mai de calitate decat cele gratuite. Nu m-am asteptat sa dau de oameni asa ok, si care sa imi dea o mana de ajutor cu atata placere si mai ales rabdare, sa imi explice ce si cum trebuie sa fac, plus ca m-au invatat sa schimb singura tema, chestie pe care inainte nu puteam sa o fac singura (din cauza unor chestii complicate numite html, ftp, dns etc). Deci, cred ca ar trebui sa multumesc acum, asa cum faci cand primesti un premiu; sa ii multumesc prietenullui meu care mi-a suportat crizele de plans “ca ce ma fac eu cu blogu, ca nu mai am hosting si vine sfarsitul lumii etc.” si alte panicari inutile, nu cred ca are rost sa va povestesc prin ce am trecut pana am rezolvat cu totul. Lui Marius Sescu, care s-a interesat pentru mine fara ca macar sa il rog, pur si simplu a vazut postul la mine pe blog si a inceput sa traga sfori, deci multumesc mult mult de tot, chiar apreciez gestul :) Asa, mai e cineva?  Pai Ionut Calugaru de la gazduiresite.ro, care si-a batut capul cu mine si m-a invatat cum schimb tema, mi-a instalat programelul ala de unde pot sa umblu mai bine la site si a avut rabdare pana s-a propagat tot bloguletul asta de pe serverele haipa, pe serverele lor. Si nu in ultimul rand denisei, care mi-a zis sa nu ma impacientez prea tare cu mutatul, ca nu-i bai si nici prea multe cunostinte intr-ale internetului nu imi trebuiesc. A, si mamei, ca imi da banii pentru gazduire (mama nu are blog, dar are tata :)
Si imi place la nebunie noua tema, parca e mai serioasa, nu? :)

Mara a scris pe blogul ei despre o intamplare nefericita a lui Adrian Ciubotariu, care a vrut sa isi publice cartea “Producatorii de gresie” la editura Curtea Veche, si am ramas masca. De ce? Pentru ca, desi auzisem intr-o oarecare masura de nesimtirea de la edituri si indolenta cu care sunt tratati colaboratorii si autorii (in special de pe blogul lui zully,care lucreaza in bransa si cunoaste destul de bine “pacatele” editurilor -gasiti si acolo un post pe tema asta-), nu ma gandeam ca se poate ajunge pana la a minti omul in fata, pana la admite ca nu ai semnat un document care are semnatura ta. Din ce am citit in postul lui Adrian Ciubotariu, cred ca s-a simtit efectiv ca intr-un roman de Kafka, cei de la Curtea Veche plimbandu-l de la unul la celalat, refuzand sa ii raspunda la mailuri sau, daca au facut-o, i-au raspuns vag. Aici gasiti si postul in cauza si reactiile din blogosfera, care sunt destul de multe, cred ca se vor face ceva valuri, din moment ce a gasit un avocat si se gandeste serios sa ii dea in judecata. Ramane de vazut ce se va intampla.

Tags : ,

Ca tot se face valva in presa cu alegerile din S.U.A. , Obama care a iesit presedinte, America in extaz si alte clisee de-ale lor, iata am dat peste niste articole super tari, unul pe blogul lui cabral, si altul pe blogul marei wagner (mama lu’ max). Va las sa cititi si sa va amuzati, mai ales articolul marei e superb.

Tags : , ,

 Am auzit de A.C.T.O.R. pentru prima data acum vreo trei ani, nici nu implinisem 15 ani si o profesoara din liceul la care urma sa invat organiza o excursie de 2 saptamani in Franta la care urma sa participe si varul meu. As fi vrut si eu sa merg, mi-a placut ce faceau acolo, origami, activitati de grup, etc. Din pacate nu aveam varsta necesara asa ca am ramas acasa si i-am ajutat la pregatirile pentru plecare.

Dar ce este de fapt A.C.T.O.R.? Ei bine, A.C.T.O.R. este prescurtarea de la Asociatia Culturala de Teatru si Orgiami din Romania, si se ocupa cu voluntariatul. Adica munceste moca :) (este terminul folosit de tipa care a facut prezentarea la noi in liceu). Totusi e interesant, deoarece, in acest fel castigi experienta, ai bile albe pe C.V. si mai mult decat atat, te distrezi, te plimbi prin toata lumea, inveti arta origami, si teatru forum. Toate acestea facand alti oameni fericiti. Interesant, nu? Castigi pe amandoua partile, si cea spirituala, si cea maiteriala.

De curand am intrat si eu in A.C.T.O.R., cu acte in regula, si sunt mandra de asta, pentru ca stiu ca voi avea multe de invatat.  Si voi puteti sa intrati in A.C.T.O.R., oricine poate, nu trebuie decat sa timiteti un mail la adresa actor_romania@yahoo.com si vi se va raspunde in cel mai scurt timp. Nu e greu si ganditi-va ca veti avea o gramada de avantaje, unele vi le-am spus mai sus. Daca vreti sa stiti mai multe despre A.C.T.O.R. intrati si pe blogul lor http://actor.weblog.ro

Tags : , ,

 As incepe postul acesta ca pe o compunere de clasa aIV-a, “orasul meu este…”, deci, sa purcedem: Orasul meu este mic, si special  in acelasi timp, tocmai datorita acestei marimi a lui. E mic, e simpatic uneori,  dar are si el, ca orice oras ce se respecta, o gramada de lipsuri.   Si da, as enumera o gramada de factori care il uratesc,  care ii strica armonia. De aceea cred eu, orasul asta are nevoie de ceva nou, as vrea ca vanzatoarele sa fie mai dragute, sa nu te mai serveasca in scarba, pentru ca pe mine una, lucrul acesta ma face sa ma simt prost, desi nu ar trebui, desi e dreptul meu sa ma gandesc de doua ori inainte sa cumpar ceva, sunt banii mei doar. Dar asta e o problema cu care se confrunta toata tara, a devenit deja cliseu.

Ma gandesc uneori ca spitalul este prost amplasat ca ar trebui sa fie intr-o zona mai linistita,nu vizavi cu parcul. In plus, primaria il foloseste pe post de decor pentru scena o scena improvizata si organizeaza spectacole chiar in fata acestei institutii, unde se presupune ca trebuie sa fie liniste, bolnavii au nevoie de liniste si de odihna, si nu e tocmai placut sa iti duduie boxele alea uriase in cap atata timp, cand tu te simti ca naiba. Pe langa asta, fiind amplasat atat de aproape de parc, o alta sursa de galagie, mai ales noaptea, o constituie “shmekerii” cu Dacii tunate care dau drumul la manele sau la hip-hop, ca asa e la moda, cat mai tare posibil, pana gajaie, pana iti iau foc timpanele. Nu o sa ii critic acum, pozitia mea fata de ei este clara, nu au pic de respect pentru cei internati, nu se gandesc ca acolo mor oameni, ca pe holurile spitalului cineva tocmai primeste o veste proasta despre o persoana draga, si de afara se aude sublim “Dusmanii-mi poarta pica”, de parca le-ar mai trebui si fond muzical in asemenea situatie.

Nu  imi plac nici domnisoarele care se aduna si ele in numar mare, in acelasi parc, sa fie remarcate de domnii mai sus prezentati, nu imi place ca in parcul nostru nu poti sa iesi cu o carte, sa citesti linistit ca se aduna in jurul tau o cohorta de figuranti care se iau de tine, incearca sa te deranjeze si sa te ia la misto pentru simplul fapt ca stai acolo, singura, pe banca, si citesti o carte, cum indraznesti sa citesti? Adica, cititul e ilegal, esti o tocilara. Si pentru asta meriti sa fi luata peste picior, deranjata.

La noi in oras se arunca hartiile pe jos, ce-are, lasa ca le ia vantul, nu-i nici o problema, ce mai conteaza, oricum o sa murim cu totii. Nu-i asa? Ignoranta asta a oamenilor ma scoate pe mine din minti, nesimtirea asta dusa la extrem, tendinta catre imbecilitate.

Suntem necivilizati? Cu siguranta, prin definita noastra ca popor suntem necivilizati, asta vedem in fiecare zi, asta vad copilasii care cresc, cresc sub ochii nostri si fac ceea ce vad la noi, cei mari. Adica asculta manele la telefon, se lauda cu dusmanii, cu banii, cu telefoanele, cu masinile, care de cele mai multe ori sunt doar in imaginatia lor, pentru ca sunt niste copii, si nu pot diferentia binele de rau, deci noi, fiind mai mari decat ei nu suntem in stare sa le dam o educatie corecta. Din pacate lucrul asta se intampla in orasul meu, vad cum zi de zi picilor care se joaca la groapa cu nisip li se implanteaza idei si valori gresite in cap. Si vorbesc doar la nivelul bucatii asteia de pamant unde locuim eu si prietenii mei, de orasul meu mic.

As vrea sa avem mai multe locuri unde sa iesim, noi tinerii, m-am saturat de o cosmelie infecta unde isi petrec majoritatea tipului acei domni, denumiti generic betivi, de toaleta unde miroase urat, de fumul de tigara prea dens, atat de dens ca il poti taia cu tigara. Si totusi, e singurul loc unde nu se pun manele, unde mai poti sa asculti si muzica buna, daca nu rock’n'roll sau folk macar ce baga astia la radio. Este, in orice caz, mai decent. Ar trebui…ar trebui un loc numai pentru tineri…dar astea sunt numai vise.

Ce ar mai fi de schimbat aici, in orasul meu? In Lehiu-Gara? Ar mai fi de scimbat trotuarele, de acoperit gropile, pentru ca sunt unele locuri unde dupa ce ploua se transforma in adevarate balti, si trebuie sa ocolesti pe sosea, si risti sa fii udat din cap pana-n picioare daca nu esti destul de rapid; as vrea sa mai dispara din caini, daca s-ar putea sa nu mai fie nici unul, as vrea sa avem un loc special amenajat pentru pustii care se dau cu rolele pe sosea si risca de multe ori sa fie calcati de vreo masina. Cam atat…si totusi mai sunt atat de multe de spus…

Pentru concursulIasiPlus si VisUrat

Tags : , , , , , ,

Oaki mi-a dat 3 lepse, dintre care doua striga inebunite sa le rasund. Deci, prima zice sa spun cateva chestii care ma pot tine nemiscata ore intregi. Sa vedem, in primul rand ar fi o carte buna,mi se intampla uneori sa ma apuc de citit pe zi si cand ridic ochii din carte, afara e intuneric deja. Un film, o vitrina cu bijuterii de argint, saitul Meli Melo (cine stie cunoaste :D), photoshopul (foarte rar,si sa nu va inchipuiti ca sunt cine stie ce experta), fotografiile (incerc sa petrec at mai mult timp cu aparatul meu), handcrafting-din ce in ce mai rar…(sper ca am nimerit cuvantul, asa numitul lucru manual, adica imi place sa pictez rame photo, sa fac bijuterii din lut etc:D)

A doua leapsa cica sa zic 8 lucruri care imi trec acum prin cap:

1. Trebuia sa fac un roiect la engleza si nu l-am facut pentru ca mi s-a stricat monitorul (dap, vad doar jumate din desktop, maine poze;;)

2. Tre sa ma sal pe cap

4. Mi-e lene

5.Mi-e somn

6. De ce nu scap odata de tusea asta seaca?!?

7. Ma mananca nasul

8. Shet, maine iar la scoala…vreau sa dooorm..:D

A3a leapsa zice sa va arat mouse-ul meu de bloggerita. So, here it is, my best friend, my sweetest toy:dscf8637.JPG

Lepsele merg mai departe la Edy, la Glumetul si la cine mai vrea.

Tags : ,

Inca doua capitole din “Nazdravaniile Denisei” de Iulia Hasdeu.

Capitolul 2 Boala

Capitolul 3 Denise isi marturiseste gresala si este iertata

Tags :

Un cantecel foarte “blog” pe care l-am vazut la dece? Destul de adevarat, sincer, cine nu ar vrea sa se transforme intr-un visurat, sa fie mai citit ca tolontan sau mai controversat ca zoso? Eh, un cantecel cu bloggeri, despre bloggeri, cantat de un blogger.
http://www.youtube.com/watch?v=kOS02h45gEQ&feature=user

Tags :