Dimineata ma trezeste zdranganitul electric de chitara al lui Kurt, as vrea sa mai dorm, as vrea sa nu il mai aud, as vrea sa taca dracului odata, sa ma lase sa mai dorm un pic. M-am gandit ca daca imi pun un cantecel simatic sa ma trezeasca, o sa fiu bine dispusa toata ziua… De fapt, nu da niciodata roade, orice as incerca, nu reusesc sa ma trezesc cu drag, nu imi place si basta, urasc sa fiu trezita din somn, nu neaparat trezitul, ci ieea ca suna o chestie la capatul patului si imi tulbura somnul, as ma ucide, de fapt.

Total fara de legatura de ceea ce am scris mai sus, de fapt, poate cu foarte putina legatura, adica, da, azi m-am trezit de dimineata, nu m-a trezit Kurt Cobain, nu mi-a spus ca “Smells like teen spirit”, din contra, m-a trezit mama, sa mergem la plantat de pomi, pomuleti, mai bine zis (vorba Dianei). Deci da, azi am fost mai eco decat toata ecologia, am facut poze si am si filmat. Poze cred ca o sa pun, daca nu o sa imi fie lene, bineinteles, filmulete, nu promit nimic…

Mi-a placut foarte mult ideea, mi-a placut sa vad ca cineva ia initiativa si cand spun asta ma refer la  Laura Pascu si  Jhonson, ca se face ceva si aici, in locul asta uitat de lume unde timpul inca mai pare sa aiba rabdare cu noi, ca sa il citez pe Marin Preda :).

Au fost si cateva vedete, adica Cheloo de la Parazitii (si cainele lui super simpatic, care semana cu patrupedul din The Mask), Gheorghe Gheorghiu cel cu pletele in vant, si stiu ca mai trebuia sa vina si Cabral, care nu a mai aparut, din pacate, pentru ca tare mi-ar fi placut sa il cunosc.

Ceeea ce mi s-a parut extraordinar a fost faptul ca au venit foarte multi oameni, din toate zonele tarii, ca sa planteze un pom la Lehliu! Mi-a placut ca scoala si liceul s-au mobilizat si ei si au adus elevi in fiecare zi de cand a inceput programul (adica de Luni), ca primaria s-a implicat si chiar au fost acolo cu totii, s-au preocupat ca actiunea sa iasa bine,  si all in a nutshell, actiunea s-a desfasurat foarte frumos, si civiliat; parca ar incepe o noua era, sa zic asa, in care vezi cu adevarat ca oamenilor le pasa de viitorul copiilor lor, de viitorul planetei si al aerului pe care il respira zi de zi.

De dimineata chiar vorbeam cu mama, cata munca pentru a planta un pomisor, pentru a-l face sa “se prinda”, sa il vezi cum creste in atatia ani si in final este taiat in cateva minute si pus pe foc. E mare lucru, deci, ca se intampla genul asta de actiuni.In continuare, niste poze de la fata locului:

Mai multe gasiti si pe blogul Laurei Pascu www.prcafe.com de unde este “furata” si ultima fotografie, pentru ca eu nu aveam nici una cu organizatorii!

Tags : oameni, plantare, pomi, voluntari

E incredibil cat de repede trece timpul, parca ieri eram la inceputul vacantei si zburdam la gandul celor 2 luni jumate de stat degeaba. Si acum, ma trezesc ca sunt numai doua sptamani ramase pana la inceputul scolii. Mi-am intrat intr-un program din ala extrem de plictisitor, de sfarsit de vacanta, gen: ma culc la 3-4 dimineata, ma trezesc pe la 1, ma uit la televizor, cum faceam cand eram mica in diminetile de week-end, cand ma trezeam cu noaptea in cap sa prind Pokemon, sau Conan, sau mai stiu eu ce desene dadeau la T.V. pe vremea aia. Apoi mananc ce gasesc prin frigider, da…micul dejun pentru mine, pranz pentru oamenii normali :)) Mai ard cateva ore in fata calcului, pe mess, bloage, travian etc apoi ies afara. Incep incet-incet sa ma simt ca o bunicuta, cu un program strict, de la care nu se abate cu nici un chip. Dar in acelasi timp nu vreau sa inceapa scoala, pentru ca mi-e frica, mi-e frica de mor de anul ce vine, de teste, de predat ca la balamuc, meditatii pentru bac si facultate, etc. Plus ca nu stiu daca o sa ma duc unde am trancanit de 3 ani de zile ca ma duc, adica la jurnalism sau la limbi straine; sincer, sunt complet debusolata, speriata dar in acelasi timp nerabdatoare, sa treaca mai repede anul asta, sa ma trezesc in iunie 2009, ca mai am putin si incepe bac-ul, ca nu stiu nimic, dar sa treaca, cum zic astia care au scapat de el, de parca nici nu a fost, si apoi sa termin si cu facultatea, sa ma vad studenta, nu conteaza la ce, important e ca la anu’ pe tmpu’ asta o sa fiu mai linistita decat am fost vreodata…

Pana atunci am inceput sa adcult radio, mai ales dupa ce tata mi-a sters toata muzica din calculator (pentru ca nu e calcu meu personal, il impart cu tata) si uita mereu sa imi aduca cd-ul pe care mi-a pus muzica aia.

V-am tot amagit ca o sa va povestesc cum a fost la mare, ca tot am fost plecata o saptamana si oricum nu mai scrisesem pe blog de nu mai stiu cand. Pai cum sa fie, a fost superb, am avut vreme frumoasa, si cel mai important e ca a fost prima mea iesire in lume fara adulti prin preajma, am fost cu o gasca de nebuni, cu prietenii mei, cu care ma cert tot timpul, cu care m-am certat si pe acolo, in special din cauza dusului (alexa stie :P), din cauza ca eram prea imprastiata, ca uitam sa strang masa, ca mi-era lene, bine, la toti ne cam era lene, e ceva normal. Am fost si prin Vama, for the first time, si mi-a placut foarte mult, desi era mult mai populata decat ma asteptam, desi credeam ca e sigurul loc unde nu o sa dau de cocalarime, sau de manele, sau tipi cu “scule de masini”, veniti cu pitzipoanca din dotare “in vama, ca e cul”. A trecut un specimen din asta pe langa noi, cu un Bring Me a Woman, cum zice boyfriendu, si a fost foarte interesant sa privesti reactia celorlati la aparitia lui, bine ca a avut bunul simt sa opreasca maneaua :).

Sa revin insa la Vama, nu am luat la rand toate localurile de pe acolo, am fost in treacat pe la Pirati, un local foarte misto, cu muzica buna, care nu lipseste din Vama, misto amenajat, etc. boyfrindu il stie mai bine, ca el e mai vechi pe-acolo. Stuf-ul, superb, misto ideea cu totemul cu bec amplasat in mijlocul plajei, oameni care se simt bine, plete, hippioti, dans pe plaja. Ce mi-a placut foarte mult a fost ca te simteai ca intr-o familie, era ca si cum te cunosteai cu toata lumea. Am inteles ca fenomenul se intampla decat in Vama si numai in Vama, in localurile din Bucuresti devin toti fitosi. Informatie tot de la boyfrind
Am mai fost si pe la Comandante, unde au facut un foc super misto…pana a cazut, pentru ca nu aranjasera bine lemnele, in orice caz, a fost misto pana la urma, pentru ca era ingrozitor de frig, si noi eram imbracati de promenada. Am stat acolo pe nisip, si am ascultat abba, boney m, alice cooper, patrice etc, si ne-am incalzit la foc. A fost super, super, super!

Ce mi-a mai placut? Pai bazarul bineinteles, sau nu stiu daca sa ii zic bazar, dar pe strada aia principala erau standuri si standulete cu tricouri, briz-brizuri de inspiratie rock sau hippie, gentute, erau si doi tipi care cantau la chitari, altii faceau codite din alea infasurate cu ata. Mi-am facut si eu una, si mi-am luat si o traista de care sunt super incantata, si un tricou cu Bart Simpson.

So, cam atat pentru azi, deja v-am zis prea multe

Tags : mare, Muzica, people, rock, soare, vacanta, vama

Azi simt nevoia unei aberatii de proportii cosmice. Simt nevoia, pur si simplu, fara drept de apel, sa imi insir cateva ganduri haotice aici, pe coltul meu de hartie virtuala. In priml rand, fac bratari innodate, deci cine vrea, poate sa lase comment aici si eu ii dau add in lista de messenger (pot sa va vad si id-ul), 100 de mii, orice combinatie de culori vreti voi, in functie de materialul disponibil;).

Asa, in alta ordine de idei, ma tot gandeam asa la chestia asta, deci ma plictisesc ingrozitor in ultimul timp, nu am chef de nimic, trebuie sa fac ordine in casa si ca de obicei mi-e lene, asta e, starea mea obsnuita, daca ar trebui sa ma caracterizez printr-un singur cuvant, acela ar fi, cu siguranta “lene”, sau “lenesa”, asta ar fi adjectivul, nu? Cum s-ar zice, ar trebui sa imi fie rusine, dar nu imi e, pentru ca lenea e marea mea iubire, hobby-ul meu favorit, taiat frunza la caini, ziceti-i cum vreti…

In ultimele zile ma trezesc cu o mana amortita, nu pot sa imi explic ce naiba fac, doar n-oi dormi toata noaptea in pozitia in care am adormit, cu toatea astea, de ficeare data cand ma trezesc din somn si caut adormita dupa afurisitul de telefon care tipa din toate difuzoarele “Nu mi-e frica de bau-bau”, cu alte cuvinte, “Trezeste-te dracului odata si du-te la scoala”, reusesc sa ma pleznesc cu mana mea cea amortita peste fata, sa scap telefonul pe frunte si alte astefel de intamplari fericite. Multumesc Providentei, totusi, ca nu m0am ales cu nici un cucui sau vanataie pana in momentul de fata, dar nu se stie niciodata, mana mea e imprevizibila, mai ales cand sunt in stare de semi-zombie.

Mama, saraca, tipa la mine sa ma apuc odata de curatienie, ii zic da, sa mai stea un pic sa termin postul asta aici, e important mai mama, ce Dumnezeu, oameni sunteim, curatenia mai poate astepta, acum hranesc spiritul….Mama pune o privire enervata, cum o pune cand intrec limita bunului simt. Cu toate astea imi continui scrisul aici, numai pentru voi, pentru ca mi-e prea lene, mult prea lene sa fac orice altceva care presupune miscarea in exces…ori, cand scrii ceva, iti misti numai mainile, mangai tastele tastaturii, e cu totul altceva, o adevarata placere, ce sa mai….

Iubesc ziua de sambata, e ziua din saptamana in care nu fac absolut nimic (cu exceptia curateniei, care striga din toate carpele de praf si din aspirator), nu trebuie sa ma gandesc ca a2a zi ma duc la scoala, pentru ca a2a zi este dumninica, si duminica stau acasa, deci e foarte ok. Deci, pentru ca tot veni vorbade curatenie, va las dragii mei. Ah, sa nu uit, o sa pun o poza cu bratarile.

Tags : bratari, sambata

Ieri am iesit pe afara sa fac niste poze. Si uite ca mi-am facut doua prietene mici si simpatice. Ele sunt Bianca si Miky…..aaaa si Elisa(papusa) ia uite ce a iesit:

Plus, bonus pics:

Apropo de postul asta, iacata ce am gasit prin cutia cu vechituri sentimentale:
Eu sunt pustoaica cu picioarele incrucisate…..ce cute eram toti…

Dana a descoperit un sait foarte tare de modificat poze. E un fel de picasa on-line, foarte usor de folosit.
Uite si adresa www.picnik.com have phun;)
o poza modificata de mine pe sit

Totul a inceput cu o discutie despre iele….

ZA END
(clik pe poze pt a le mari)

Cand am fost la munte am dat peste nenea asta imbracat funny. Si era destul de in varsta, vreo 50 de ani.
Uitasem de pozele astea si le-am gasit de curand. Nu rad de domnul din imagine, ci il felicit ca stie sa se dea dupa noutati.
P.S. imi plac shosetele

Eh, unii se duc la strand, altii la piscina, altii la balta, altii la mare (yeahhhh…the best way to cool down). Eu ma racoresc cu limonada…la borcan….
Acum, am onoarea sa vi-l prezint pe…………………………………………………………………….. …………………………………………………….. ………………………………………………… …………………………………………………………………… ………………………………………………………… …………………………………………………. …………………………………………………… ………………………………………………………… …………………………………………….. ……………………. : Mr. Lemonade