Ca de obicei cand recunosc spasita ca sufar de writer’s block (de lene adica, si da, imi place formula asta de writer’s block si o sa o folosesc pana va fac capul terci cu ea), ma apuca cheful de scris.Si o sa va impui capul in cele ce urmeaza cu aberatii si cu clisee greu de urmarit, dar voi o sa le cititi, de dragul vremurilor de mult apude, nu-i asa?

Deci, oficial sutem de vreo ora si ceva in ultima zi a anului 2009. Scartz! Asta a sunat cat de cliseistic posibil, stiu! Si stiu ca viata mea are nevoie de o mica organizare, de care nu am chef sa ma ocup acum, desi e sfarsit de an, nou inceput si-asa mai departe. Eu nu am nici un chef de asa ceva, prin urmare nu o sa ma ocup cu liste de do’s si don’t’s pentru anul care urmaeaza, pentru a da, ati ghicit, mi-e lene.

De ce m-am apucat sa scriu iar postul asta pe care prietenul meu il va cataloga drept mediocru? Pentru ca vreau, si pentru ca am vazut ca inca mai da cineva click-uri pe peagina mea si asteapta sa public niste aberatii aburite, am vazut ca ma si are pusa la loc de cinte la blogroll, wich is why Bet-Bee, noua albinutza a blogosferei lehliene (ca deja putem vorbi de asa ceva, nu?) poposeste in blogroll-ul lui moa. Deci, thanks, credeam ca nu ma mai citeste nimeni si ca am devenit absolut previzibila si neinteresanta. Sarumana si de trei ori ave, caci ai reusit sa-mi hranesti orgoliul nemasurat (mwahahaha) si sa imi umplii penele de mandrie, pentru vremurile, ce-i drept cam apuse ale vietii mele de blogger.

In alta ordine de idei, desi am zis ca nu fac liste si promisiuni pentru 2010, o sa spun totusi ca in anul care vine o sa incerc sa scriu mai des pe blog, si poate o sa reusesc sa imi achit si la timp domeniul, sa nu mai am probleme ca anul trecut.  Si asta nu e o promisiune (uite cum ma contrazic singura), eu cand fac promisiuni nu ma tin de cuvant (mi-e destul de greu sa le tin chiar si asa, dar totusi). Asadar si prin urmare, savurati dragi cititori autocritica ce si-o face subsemnata in acest umil si mediocru post care s-ar putea sa fie si ultimul pentru ca ma gandesc serios sa renunt (iar ma contrazic singura).Scartz!

Tags : Aberatii, autocritica, chestii

 Imi priveste maiile fara sa zica nimic, pur si simplu se uita le ele, ca si cum ar studia doua mere, sau doua bucati de hartie. Vede prin ele, apoi imi ia degetele rand pe rand, imi scoate inelul, il priveste, se joaca cu el si in final imi trece degetul prin mijlocul lui. Imi ridic ochii spre el si astept sa schiteze macar un gest, el, nimic, nici nu exist in universul lui. Parca e venit de pe alta planeta ma andesc cate-odata….

Mi-e tare greu sa scriu despre experientele personale, mai ales in momentele in care stiu ca  ceea ce scriu este citit si de altii. De aceea imi place sa inventez, imi place la nebunie, si inventez tot felul de prostii, pe care unii le iau de serioase, cum va fi luat de serios si chestia pe care am inceput-o mai sus. Da, sunteti curiosi nu? Sunteti curiosi cu totii ce se intampla mai incolo, daca o sa afle fata ce gandeste baiatul, daca el chiar o iubeste, daca exista drama acolo, sentiment, iubire sauminciuna, relatie de inter-dependenta sau mai stiu eu ce. Adevarul e ca nu stiu nici eu ce finalitate i-as fi dat tentativei aceleia de povestire, nu stiu pentru acea povestire nu are decat asa numitul inceput, nu ii stiu nici desfasurare,  cu atat mai putin finalul. In alta ordine de idei, in ultimul timp ” i can get no satisfaction” cu ceea ce debitez. De ce? Habar nu am… Dar o sa fie mai bine pana la urma. Ma gandesc sa ii fac o continuare la “Deep inside…”, Danei nu i-a placut ca era cam trista povestioara mea, dar Alex a zis ca e interesanta. Deci, voi vedea. Hai, nu ma injurati ca nu am scris nimic interesant pentru moment, am ceva la cuptor si cand o sa fie ata o sa va placa….hope so….

Am pornit de la ceva si am ajuns la altceva, mereu fac chestia asta, e asa un fel de viciu de care nu pot sa scap de nici un fel, mereu ma indepartez de subiect. Care subiect nici eu nu il mai stiu. Acum imi e somn, pentru ca am realizat ca nu am inghitit un strop de cafea azi, si sunt aproape dependenta de licoare asta, pentru ca simt cum pic din picioare daca nu beau intr-o zi, simt cum ma ia somnul asa, fara sa pot face nimic. This is sad, i guess…

In alta ordine de idei, astept cu nerabdare sfrasitul clasei a 12-a (desi nici nu am terminat-o pe a11a, dar in fine), sa scap de nesiguranta de a nu stii ce naiba o sa fac la Bac, daca inrtu sau nu la facultate, si mai ales, sa plec din capatul asta de lume in care imi tocesc talpile adidasilor. Da, iar m-a apucat nostalgia viitorului. Hahaha, cica daca vrei sa il faci pe D-zeu sa rada, fa-ti planuri de viitor, cred ca atunci cand schimba pe canalul meu rade mai ceva ca bebelusii aia de pe iutub cand vad o foaie cum se rupe….

Bla, bla bla….o sa vin cu ceva mai interesant in curand, acum nu stiu ce imi poate coace mintea….don’t hate me….

Tags : Aberatii, grija, viitor