Am multe drafturi salvate si nepublicate din varii motive, cum ar fi insatisfactia mea fata de calitatea scrierilor mele. Deci, puteti sa numiti writer’s block, sau poate ca nu mai am chef pur si simplu, ca nu mai imi place sau ca am avut prea multe pe cap (?!?) ca sa mai postez ceva de calitate aici.

Am isa o restanta despre care trebuie sa scriu, pentru ca merita si mai ales pentru ca mi-am vazut visul cu ochii, acela de a merge la un concert E.M.I.L., sa-i vad pe baieti live, sa fac un pic de pogo (un pic un pic pentru ca mi-a fost frica sa raman mai mult pe motiv de calcat in picioare si pumni in gura), sa dau din cap si sa cant cu ei melodii pe care le ascultam in liceu, dimineata in drum spre scoala (Dimineata aerul curat/ S-ar putea sa-ti sparga fata), pe care le-am avut la status sau le-am scris pe banca (acum imi pare rau ca nu am folosit marker, sa ramana pentru eternitate in liceul ala mania pentru E.M.I.L. si banca mea mazgalita dovada vie, deh, am vrut sa fiu eco).

Ca un scurt rezumat, ne-au placut baietii de la Backstage Hero si nu prea, dar aveau o scuza erau incepatori, si daca nu aveau frezele alea tampite poate ii apaludam mai mult si eram mai intelegatori, totusi, e bine ca inca mai exista pusti ca ei, carora le place sa cante, si incearca sa faca ceva de calitate.

E.M.I.L. au fost asa cum imi imaginam ca vor fi, nebuni, spontani, relaxati, modesti si mai ales  profesionisti: se aud live la fel ca pe album, sunt foarte apropiati de public,  stiu sa se distreze si sa mentina atomosfera destinsa (nici nu avea cum sa fie altfel, doar e vorba despre un concert E.M.I.L.).  Sa va mai povestesc cat de extaziata am urlat pe “Copacii infloriti”, “Noaptea”, “Hippiotii”, “Da-i drumu’”, “Pisica”, “Emi nr. 1″, “Fara regrete”, “1000 de dorinte”, cat m-am ofticat ca nu stiam versurile de la melodiile noi care sunt absolut bestiale, cat de misto a fost poezia lui Butch inainte de “Cultivator de vise”, sau cat de frumos ca cantat tipa cu violoncelul “Pentru prietenii mei”  alaturi de Sorin? Da, sunt lucruri care merita povestite, lucruri pe care le voi povesti probabil si nepotilor mei cand voi fi o baba hippioata.   Per total, bineinteles ca a fost super tare, de neuitat, si mai vreau, mai vreau, mai vreau excese, abuzuri si imoralitati. Si vreau in Vama! Am zis!

Tags : 18 decembrie, abuzuri si imoralitati, concert Silver Church, E.M.I.L, excese