A opta minune a lumii

A opta minune a lumii se afla in Lehliu, in Parcul Central din Lehliu, ca sa fiu mai exacta! A opta minune a lumii este un ansamblu din fier in forma de fantana arteziana (sau caracatita? sau poate budinca? cine poate sti?) de care sunt prinse niste furtune din cu beculete albastre, din cele care se pun iarna pe la geamuri, si de care atarna o panza de beculete rosii. Ei ii zic “A opta minune a Lumii”, noi o numim simplu: “panarama aia grotesca din parc”.

Cum a ajuns caracatita in mijlocul parcului? De Craciun a ajuns mititica.  Atunci cand se aprind luminite prin toti pomisorii si vaaai, vine si Moshu’ (acum, nu stiu exact daca cel adevarat sau tinerelul din cantecul celor de la Andre. Cred ca cel mai nimerit Mosh ramane tot cel din parodia de la Vita de Vie). Da stiu, cunoastem toti paianjanul albastru din mijlocul parcului, pe toata lumea deranjeaa la ochi, pe toata lumea enerveaza amplasarea “potrivita” si toata lumea asteapta si tot asteapta sa fie demontata. Stiu ca nu or sa o dea jos, o sa devina simbolul orasului poate, sau, sa speram ca o sa rugineasca in timp, or sa i se strice luminitele,pentru ca in final sa ajunga o ruin. Dar chiar si asa, vechima ii va da valoare si o ca continuie sa troneze acolo unde jucam anul trecut badminton, unde mai era niste loc de verdeata si de frumos, unde se alrgau pustoaicele de 3-4 ani si se jucau de-a mama si de-a tata, acolo o sa ramana pe vecmagaoaia cu luminite albastrei .

Nu zic acum ca nu mai au “puradeii” lehlieni unde sa se joace, nu, vorbesc mai degraba pe plan estetic, mie imi place sa imi fie mangaiata retina, nu zgariata de contructii tampite amplasate fix in buricul targului, plus ca minunatiei de budinca i s-au spart din beculetele rosii (cui dracu i-o fi venit geniala idee sa agate beculete rosii? vreunui stelist ceva?), care atarna stirb si monoton pe bratele “impozantei” creatii arhitecturale pe care si Brancusi ar fi gelos. De fapt da, uite ca nu vazusem partea asta, de fapt caracatita e o opera de arta urbana cu influente abstracte si suprarealiste, o combinatie intre Dali, Picasso si eventual reminescente din filmele lui Kubrik…Bravo mai Diana, te-ai prins de smecherie! Tu oricum nu inteleeeegiiii!

Pe langa mandria orasului, mai exista un bar, eu il numesc tandru bodega, desi nu e bodega, dar suna frumos cuvantul asta, nu stiu de ce… Birt, bodega, cosmelie, repet, nu e nimic din toate astea, se modernizeaza, atmosfera se schimba, chelnerita noastra preferata, insa, ramane la fel, aceeasi in orice situatie (mai putin cand e sefu’ prin preajma), dand ochii peste cap, intarziind sa vina sa ne ia comanda, facand scandal daca mancam seminte “pentru ca nu ne mai lasa sefu’ cu mancare din afara, ne da amenda noua, da aveti seminte la bar” (ok, si semintele de la bar, unde sunt? Deci am intrebat un alt chelner daca au intr-adevar, ca sa aflam ca domnisoara in cauza, a “confundat” fisticul cu semintele. Da, stiu, mancam seminte, stiu, nu sunt chiar cele mai “elegante” crantzanele si eu poate exagerez.De fapt,  cu siguranta nu am dreptate, Stiu toate chestiile astea, dati-ma in judecata!

Azi a fost frumos la bar, nu a mai fost bodega, nici birt, azi a fost bar. Azi au avut tot ce am vrut sa comandam, au bagat coktailuri cu umbrelute, frappe si limonada, si da, mi-am cheltuit toti banii pe un frappe si pe o Margarita Blue, pentru ca m-am rasfatat, pentru ca am vrut sa vad si eu cum e sa te simti ca in “Sex and the city”. Chiar daca nu l-am baut pe tot, si chiar m-au ajutat si fetele. Deci, o bila alba pentru partidul de mijloc unde ne facem veacul, o bila foarte alba, cea mai alba.

Gata, mi-am varsat naduful, am zis ce ma enerva, am zis de budinca, am zis de bodega, am zis de chelnerita. Mai era ceva? Aaaaa, era sa uit, azi m-am inscris la facultate, facultati mai degraba. Am fost iar la SNSPA, si, spre deosebire de ultima experienta,de data aceasta totul a decurs asa cum ar fi trebuit sa decurga. Nota zece pentru organizare la SNSPA! Am ajuns la facultate ingrozitor de speriata si emotionata, nici nu stiam ce sa spun, cum sa vorbesc, ma gandeam ca iar indrug tampenii gen” stiti, vreau sa vin aici, sa dau la dumneavoastra, la facultate!”, dar, contrar asteptarilor, totul a mers cat se poate de bine, am fost indrumati, mi s-a explicat cum si unde trebuie sa completez, cei de la indrumare si-au facut super bine treaba, erau frumosi, zambitori, stiau sa iti dea incredere daca te vedeau speriat (asa ca mine). Deci a mers perfect. Deja cand m-am dus la Istorie eram mult mai relaxata (poate si din cauza ca nu istoria este prima mea optiune) am reusit sa imi pastrez calmul, sa zambesc si sa imi dau seama ca nu mancasem mai nimic (adica am devenit constienta de mine).

Per total, a fost frumos azi la Bucurest, am fost aproape de studentie, de viata aceea de student, de mediul ala universitar (stiu ca suna pompos), dar zau,mi-a placut la nebunie. Bucurestiul aglomerat si incalzit, copii de-o seama cu mine, oameni de aceeasi varsta cu tata, oboseala, entuziasm, sentimente contradictorii si un nod oprit in gat. Avem emotii cat casa, pentru ca stiam (si stiu) ca de-acum se va schimba totul, se va schimba si Diana odata cu acest tot universal, pentru ca schimbarea face parte din viata. Voi ce ati mai facut?

PS: La multi ani Mariei, pentru ca a fost ziua ei!

PS2: La multi ani Lavi, pentru ca maine e ziua ei!

PS3:Tot ce va doriti voi sa se indeplineasca

Eu sunt “a”-ul din “Bacalaureat”

Am tot zis ca o sa scot de unde de neunde un post zilele astea, macar asa, sa mai schimb un pic fata blogului, sa mai racoresc mintile care probabil asteapta de atata timp un update.

Adevarul e ca nu prea imi mai arde de scris pe blog, a inceput si BAC-ul, emotii cat cuprinde si cate si mai cate. Totusi sunt multumita, am luat 10 la amandoua probele orale, destul de incurajator, ma gandesc eu (hehe!),  acum sa vad ce va mai fi la scris. Vorbeam azi cu Dana ca s-ar putea sa ne dea “Ultima noapte de dragoste…”, ceea ce ar fi…extrordinar! In rest, ne rugam cu totii sa nu ne pice vreo poezie, sa nu ne izbeasca in fata cu un Eminescu (primul emo al literaturii noastre), Blaga, Bacovia sau alt simpatic din tagma lui Homer.

Viata pare mai frumoasa cu doi de 10 pe fisa de Bacalaureat, si asta in ciuda caldurii, a oamenilor rai, a senzatiei de lene profunda si cine mai stie cate alte motive frustrate si inciudate de viata asta pasagera. Glumesc, bineinteles! Astept sa se termine, va spun sincer, astept sa se termine pentru ca m-am saturat ca principalul subiect de discutie sa fie Bac-ul: Aaa, tu, esti a 12-a! Ai Bac, ia zi ai invatat? La ce dai mai departe?” si da, bag aceeasi poezie pe care o stiu ceva mai bine ca subiectele de partea aIIIa la geografie: “Daa, sunt a 12a, daaa dau bacu anu asta! La cutare cutare si cutare materie! Da, ma duc la SNSPA! etc etc etc” si in functie de bunavointa fiecaruia aud cate un “Frumooos!”, sau “Nu-ti fie frica, o sa vezi ca e floare la ureche”, sau “SNSPA? Ce titlu pompos!” si cate si mai cate.

Devine amuzanta “starea de  BAC”, sunt linistita, rad, glumesc,n-am mai avut de cateva zile o criza din cele “Vine Bacuuuu, ce ma faaaac?”, urmate de plans,  leganat spasmodic fata-spate si “Nu stiu nimic, sunt praf, sunt varza, sa-mi bag picioarele!”  repetat la infinit, cu privirea pierduta undeva in zare; deci da, pot sa spun ca stau destul de bine cu nervii, din moment ce am starea necesara sa mai fac si misto de mine, de nervii mei, de oamenii din jur! In cuand sper ca o sa incep sa mai schimb subiectul, devine deja plictisitorsi intentia mea e sa vin mereu cu ceva nou, asa dar, nou subiect va fi… admiterea la facultate. Da, cred ca Admiterea se afla pe lista mea de “fav subjects”  pentru urmatoarea perioada de timp. Dar nu incep inca sa ma crizez pentru asta, deocamdata sa termin cu Bac-ul!

Ziua buna, sau Bon Jour, sau Good Day, ca tot au fost azi probele la limbi “straineze”!